Blog Piticul Vesel

Articole utile, sfaturi si recomandari

Cand parintele face greseli

Nu e parinte care sa nu fi facut macar o greseala in educatia copiilor. Si multe din greseli sunt facute neintentionat, din dorinta de a oferi o educatie perfecta.

familyfight_thinkst

Iata cateva greseli capitale pe care parintii le fac in educatia copiilor lor, descrise in cartea “Pais Brilhantes, Professores Fascinantes” (Parinti straluciti, profesori fascinanti), scrisa de brazilianul Augusto Jorge Cury, psihiatru, psihoterapeut, om de stiinta si scriitor.

Cand il corectezi in public

Parintii care isi cearta copiii de fata cu alte persoane, in incercarea de a-i responsabiliza, gresesc enorm de mult.  Acest lucru nu este deloc sanatos, pentru ca expunerea publica duce la umilinta, traume si alte complexe foarte greu de depasit ulterior. Nu ii crea copilului amintiri care ii vor bantui toata existenta.

Corectia in public paralizeaza inteligenta, scade interesul de sine, si duce la teama de a expune viitoarele idei. Chiar daca se mai intampla sa te scoata din minti, nu umili niciodata copilul si nu certa in public. Chiar daca merita o pedeapsa serioasa, corecteaza-l in particular.

Cand esti autoritar folosind agresivitatea

Parintii incearca sa se impuna in fata copiilor pentru a putea implementa regulile de educatie. Unii dintre ei, insa, sfarsesc lamentabil prin a-si impune autoritatea prin bataie. Un parinte care isi bate copilul castiga, cu siguranta, frica lui, dar ii pierde, incet si sigur, dragostea si respectul. Cand te simti luat de val, esti extrem de nervos (nu neaparat pe copil), nu iti revarsa furia asupra lui sau in fata lui. Iesi din camera atunci cand nu poti duce o conversatie normala, civilizata.

Cu totii suntem stresati, cu totii putem avea mici conflicte in familie, cu totii putem fi agresivi. Important este sa-ti dai seama ca ai gresit, sa iti ceri iertare. Gandeste-te ca mai tarziu copiii pot reproduce comportamentele noastre.

Cand parintii reactioneaza cu violenta, impun o autoritate care sufoca ratiunea copiilor. Nu vor sa dialogheze cu copilul pentru ca au senzatia ca isi pierd autoritatea. Nu admit sa fie chestionati, nu admit comentarea propriilor esecuri, se comporta ca si cum ar fi perfecti. Pe cand tocmai ei se tem de propria vulnerabilitate si atunci se ascund in spatele “autoritatii”.

Parintii nu trebuie sa se teama ca-si pierd autoritatea in fata copiilor, ci ca-si pierd copiii din cauza autoritatii.

Cand il critici in mod excesiv

Asian Girl

Unii parinti sunt atat de preocupati de viitorul copiilor lor, sa fie morali, seriosi si responsabili incat nu le permit sa faca greseli si nici excese. Nu-i lasa sa se joace pentru ca se pot murdari sau pot face dezordine cu jucariile. Fiecare greseala sau nota proasta la scoala, fiecare atitudine “necugetata” se transforma in lungi siruri de predici si de critici, de cele mai multe ori in fata colegilor sau prietenilor. Mai mult, ii compara cu ceilalti copii “cuminti, ascultatori si destepti”.

Oare ce simt acei copii? Nu se simt ei oare cea mai dispretuita fiinta de pe pamant? Nu-si inchipuie oare ei ca nu sunt iubiti de parinti si cea mai buna solutie care se intrezareste este sa renunte la viata (mai ales daca vorbim de adolescenti)? Si chiar daca nu recurg la aceasta nefericita modalitate de rezolvare a problemelor, iar copiii devin niste adulti asa cum si-au dorit parintii (omeni buni, morali, seriosi si responsabili), care este oare pretul?

Pretul este nefericirea, timiditatea, fragilitatea, frustrarea. Copiii vor avea o groaza excesiva de critica celorlalti astfel incat se vor sacrifica pana la cote alarmante doar ca sa nu greseasca, isi vor ingropa visele, nu-si vor asuma riscuri pentru a nu primi oprobiul public.

Copiii sunt unici, nu-i compara cu altii! Comparatia nu numai ca nu e educativa, dar nu stimuleaza absolut deloc ci, dimpotriva, umileste. Lasa-i copilului “luxul” de a gresi, de a-si exprima parerile, de a se purta necugetat, de a-si asuma chiar si riscuri, pentru ca astfel vor invata cum sa-si croiasca drumul in viata.

Cand il pedepsesti la furie si fara explicatii

Nu pedepsi niciodata copiii cand esti nervosi, indiferent de ceea ce a facut copilul! Nimeni nu gandeste in primele 30 de secunde de furie, iar in acele secunde poti face lucruri care sa raneasca mai mult decat ti-ai inchipui. Pedeapsa fizica trebuie evitata. Daca te-au suparat, vorbeste despre sentimentele tale, plangi daca asta simti. Cand copilul greseste, discuta cauzele greselii. Nu pune niciodata limite fara sa dai explicatii. Iata o poveste reala care te pot ajuta sa intelegi diferenta.

“Un tata a fost chemat la politie dupa ce fiul sau a furat un CD dintr-un magazin. L-a batut in fata politistilor si nu l-a interesat nicio clipa ce se intamplase cu baiatul. Ajuns acasa baiatul s-a inchis in camera lui. Cand si-a dat seama tatal ca ar putea fi o problema, era prea tarziu. Baiatul isi luase viata, iar tatal ar fi dat orice sa poata intoarce timpul inapoi. Niciodata nu s-ar fi inchipuit ca-si va pierde fiul”.

Cand iti incalci cuvantul

Sunt parinti care nu spun NU copiilor. Cum nu suporta incapatanarile si agitatia acestora, ei le promit indeplinirea tuturor dorintelor, pentru a evita altercatiile si pentru a nu-i frustra. Si nu numai ca promit, dar nici nu-si tin cuvantul dat. Ce efecte pe termen lung are aceasta tactica? Vazandu-si parintii disimuland si netinandu-si promisiunea, copiii respectivi proiecteaza asupra mediului social in care traiesc o neincredere cumplita. Dezvolta nesiguranta si paranoia, cred ca toata lumea ii va dezamagi, sufera de mania persecutiei, nu vor reusi sa mentina prietenii stabile si nu vor sta prea mult timp intr-un loc de munca.

Tineti intotdeauna promisiunea, iar daca este vorba despre ceva ce are nevoie de un NU hotarat, nu iti fie teama sa-l rostesti, chiar daca copiii vor face o criza dupa aceea. Iar daca gresesti, cereti intotdeauna scuze. Greselile, cat de grave ar fi ele, pot fi uitate rapid daca sunt corectate imediat. Increderea insa este foarte greu de construit, foarte usor de demolat si aproape imposibil de reconstruit.

Cand ii distrugi visele si sperantele

Fara speranta nu exista drum si fara vise nu exista motivatia de a continua drumul. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic in viata!”, “Vei fi un ratat”, “Nu mai ai nicio sansa!”, “Imi aduci numai necazuri!” distrug sperantele si visele unui copil. Oricat de multe greseli ar face un copil, el trebuie sa primeasca imbratisarile si incurajarile parintilor sai. Cuvintele mentionate mai sus nu vor face decat sa-l adanceasca si mai mult in deziluzii. Copiii care isi pierd speranta au dificultati grave in a-si depasi conflictele, vor gravita mereu in jurul nefericirii lor emotionale si a esecurilor.

Nu conteaza dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivatiei de a le depasi. De aceea este fundamental pentru sanatatea psihica si stii ca dupa cea mai neagra furtuna, urmeaza cel mai frumos rasarit de soare.

Facebook Twitter Email

Comments are currently closed.