Blog Piticul Vesel

Articole utile, sfaturi si recomandari

Parintii din alte tari si obiceiurile lor stranii!

Cresterea copiilor prezinta nenumarate obiceiuri surprinzatoare pe glob, in diferite tari. Va prezentam mai jos cateva practici zilnice, care desi vi se pare neobisnuite, pentru alte popoare sunt cat se poate de normale.

 In Norvegia, copiii dorm afara la temperaturi sub zero grade Celsius

Considerata adesea ca o excentricitate, aceasta practica este totusi frecvent intâlnita in Scandinavia, unde temperaturile scazute domina o mare parte a anului si unde, la asemenea temperaturi, bebelusii sunt adesea lasati sa doarma afara, in carucior, bine acoperiti. Cei mai mari, trecuti de un an, merg la cresa/gradinita, unde de asemenea petrec mult timp afara.

Aceasta e in mod clar o adaptare veche, la nivel national, la mediul dur al teritoriului locuit de aceste populatii. E vorba despre calirea copiilor – un concept popularizat si de multi pediatri de la noi, dar pe care nu toti parintii il agreeaza si il pun in practica. Intr-o tara in care teama de curent e boala nationala, unii parinti romani tind sa infofoleasca bebelusii chiar si casa, unde e cald (daca nu cumva chiar prea cald) si nu i-ar lasa sa doarma afara nici in zilele blande de toamna si primavara.

Mamele vietnameze isi invata copiii sa urineze la comanda

Acestea incep prin a observa cand da copilul semne ca ar vrea la olita si atunci… fluiera. Cu timpul, se instaleaza un reflex conditionat: copilul asociaza fluieratul mamei cu mersul la olita si se deprinde urineze la „comanda”.  Copiii din Vietnam invata sa faca la olita pe la varsta de 9 luni; in Occident, ne asteptam ca odraslele noastre sa capete aceasi abilitate pana la 3 ani.

french-polynesia-people-children

La populatia Kisii din Kenya, mamele evita sa-l priveasca pe copil in ochi

Mamele Kisii, sau Gussii, isi poarta cu ele bebelusii pretututindeni, insa cand acestia incep sa gangureasca, isi intorc ochii de la ei. A privi pe cineva in ochi este un act cu profunda incarcatura emotionala si care poate crea presiuni. Cercetatorii care au studiat fenomenul spun ca, in orice caz, copiii Kisii sunt mai putin dornici de atentie comparativ cu copiii occidentali.

Parintii danezi isi lasa copiii in strada cand merg la cumparaturi sau iau masa intr-un local 

Este celebru un caz in care un cuplu – unul dintre membri sai fiind de origine daneza – si-a lasat copilul in carucior, afara pe trotuar, in fata unui restaurant in care intrase sa manance. Cuplul a fost arestat de politia sosita rapid la fata locului si acuzat ca si-ar fi pus in pericol copilul. In SUA, asa ceva era inacceptabil: cum sa-ti lasi bebelusul singur afara, in carucior? Legile americane sunt drastice in aceasta privinta, de unde si reactia dura a politistilor. Dar, in fond, era vorba despre o ciocnire culturala: in Danemarca, bucurandu-se de climatul extrem de civilizat care domneste in societate, parintii isi lasa adesea copiii astfel, in ideea ca e bine pentru copii sa stea la aer curat.

In insulele polineziene, copiii cresc copii

Mei-Ling Hopgood, autoare a unei carti recente  despre cresterea copiilor, How Eskimos Keep Their Babies Warm, descrie modul in care copiii polinezieni devin „dadace” de la o varsta frageda: indata ce invata sa mearga, incep sa fie invatati si cum sa aiba grija de cei mai mici decat ei. Copiii de varsta prescolara sunt instruiti cum sa linisteasca bebelusii si accepta acest rol, deoarece sunt invatati ca numai asa pot fi in randul copiilor mari. Comportamente asemanatoare au fost observate de un cuplu de antropologi, Jane si James Ritchie, in Noua Zeelanda si insulele polineziene.

original

In Romania in mediul rural, era raspandita aceasta practica si in destule sate s-ar putea sa mai fie si acum intalnita: unor copii de 6-7 ani le sunt dati in grija fratii mai mici, de 3-4 ani. Totusi, tendinta occidentala este de a lasa copiii sa fie copii, de a nu-i impovara cu responsabilitati „de oameni mari”, cum ar fi grija fata de copii. In multe tari, a lasa copiii mici in grija altora cu doar 2-3 ani mai rasariti ar fi considerat un act extrem de iresponsabil din partea parintilor, putand fi chiar pedepsit de lege.

Parintii japonezi isi lasa copiii sa mearga singuri cu metroul de la varsta de cativa ani

In Japonia, parintii le dau copiilor un mare grad de independenta, incepand de timpuriu: de la 7 ani – uneori chiar de la 4 ani, daca au parinti mai aventurosi – copiii merg singuri cu metroul. Nimeni nu se mira si nici nu-i cheama pe cei de la Protectia Copilului. In alte tari – si la noi, printre altele – se considera in general ca, daca un copil asa de mic umbla singur cu mijloacele de transport in comun printr-un oras mare, inseamna ca nu e supravegheat ca lumea. Dar nu e vorba doar de a da independenta copiilor. Sunt multi factori in joc, iar sentimentul de siguranta al cetateanului in propriul lui oras e probabil cel mai important.

bernie

Copiii spanioli se culca tarziu

Conform cercetatoarei Sara Harkness, profesor in cadrul Departmentului de Dezvoltare Umana si Studii asupra Familiei, la University of Connecticut, familiile spaniole se preocupa mult de aspectele sociale si interpersonale ale dezvoltarii copiilor. Asa ca, departe de se gandi sa-si trimita copiii la culcare la ora 7 sau 8 seara, ii lasa sa stea treji pana la 10, pentru a lua parte la evenimentele din viata de familie.

Somnul insuficient explica probabil, in buna masura, problemele pe care le au multi dintre acesti copii (sau problemele pe care le au parintii cu ei): agitati, nervosi, impulsivi si obraznici, concentrandu-se cu greu la scoala, luand, in consecinta, note mai slabe decat ar putea lua si primind admonestari de la profesori pentru neastamparul si lipsa lor de atentie, ei nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat alti copii, doar ca sunt nedormiti. Pe termen lung, lipsa somnului va avea consecinte durabile asupra sanatatii lor, iar raspunzatori sunt parintii care nu se indura sa lase filmul de la televizor pentru a-si duce copiii la culcare si a le citi o poveste.

La pigmeii Aka, mama e si tata, tatal e si mama

La populatia Aka din centrul Africii, rolurile masculine si feminine din cadrul familiei sunt interschimbabile: femeile pot merge la vanatoare, timp in care barbatii vad de copii, si invers.

Un antropolog american, prof. Barry Hewlett, care a trait alaturi de acesti oameni pentru a-i studia, a explicat, intr-un interviu ca barbatii Aka se gasesc prin preajma copiilor cam in 47% din timp. Desi tot femeile sunt cele care au grija cel mai mult de copii, exista, in ceea ce priveste asumarea diferitelor raspunderi in cadrul familiei, un grad de flexibilitate practic necunoscut in societatea noastra, spunea profesorul Hewlett.

Copiii francezi mananca de toate

Conform autoarei Karen Le Billon, e o lipsa de mofturi a copiilor francezi, in contrast cu  nenumaratele mofturi ale copiilor din alte tari occidentale.

Iata cateva dintre regulile notate de Karen Le Billon (americana, casatorita cu un francez) si care fac parte din „educatia alimentara” a copiilor francezi:

Copiii – cu exceptia celor foarte mici – mananca acelasi lucru ca si adultii. Mesele se iau in familie. Copiii stau la masa, nu mananca uitandu-se la televizor sau jucandu-se pe calculator. Ei sunt incurajati sa se bucure de mancare, de timpul petrecut la masa si impreuna cu familia si li se pretinde sa dea dovada de buna-crestere la masa. E interzic cu gustari intre mese. Si ce daca zic ca le e foame? E normal sa-ti fie putin foame intre mese. Nu trebuie neaparat sa le placa un anumit aliment, dar trebuie sa-l guste inainte de a spune ca nu le place. Rezultatul acestei educatii este ca majoritatea copiilor francezi mananca „de toate”.

Facebook Twitter Email

Comments are currently closed.